Despre marele meci

Mâine jucăm (mai precis pierdem) cu Serbia. Stie toată lumea, dar a trebuit să o spun şi eu, deoarece doresc să discut un pic pe marginea acestui subiect. Se vehiculează prin presă titluri incredibile, gen “meciul secolului”! Haideţi totuşi să ne păstrăm sensul realităţii.
A încetat să îmi pese de naţionala noastră imediat după meciul cu Olanda din vara trecută de la europene. Vă aduceţi aminte ce s-a întâmplat în 2002 când un jucător corean a “îndrăznit” să marcheze golul prin care a trimis Italia acasă de la campionatul mondial? Dacă nu vă aduceţi aminte vă spun eu: a fost dat afară de la echipa italiană cu care avea contract.
Asta s-ar fi întâmplat şi cu Mutu&co dacă nu mimau într-un mod penibil fotbalul. S-au găsit scuze care mai de care mai stupide pentru eşecul din faţa unei echipe care ne ruga să o batem. Mai mult, a început un “scandal” penibil între mai marii federaţiei ca să ţină publicul ocupat – tipic românesc!

Dar, tot mâine, de la 20:30 stingeţi lumina ca să aprindem conştiinţa Optez pentru varianta aceasta.

Unde se vor duce banii FMI

Am fost un pic ocupat zilele trecute, aşa că nu avut timp de nici unele. Dar, sa revenim…

FMI încă negociază cu guvernul pentru a-i asigura preşedintelui “centura de siguranţă” în vederea unui nou mandat. Îmi doresc din toată inima să ne refuze, dar slabe speranţe… indiferent ce o sa spună FMI, marionetele noastre de miniştri negociatori vor aproba din cap fără a înţelege care sunt consecinţele.
În acest timp preşedintele nu mai poate de grija băncilor austriece, doar trebuie cheltuiţi într-un fel banii de la FMI. Iar fraierii, o să plătească pentru toate astea…

AIG

Bonus-urile ce vor fi primite de către directorii AIG se ridică la frumoasa sumă de 165 milioane dolari conform
HotNews.
Dacă profiturile ar fi fost realizate de ei nu ar fi fost nici un fel de problemă, dar AIG a primit deja din partea contribuabilului american 180 miliarde $. Si uite aşa se adevereşte încă o dată proverbul: “pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”.

P.S.
Nici o legatură cu ce e scris mai sus, dar nu mă pot abţine să nu fac o nominalizare pentru categoria “Cel mai bun articol despre vedete”: SUPER.

Ce am mai citit azi

În seria “Mari economişti încă în viaţă” pot fi incluse şi articolele de astăzi din Mediafax şi HotNews.
Este vorba despre domnul Boc care la fel ca şi domnul Isărescu ne asigură că în această primăvară va fi deblocată activitatea de creditare. Tot fără argumente! Pot să mă gândesc doar la o singură explicaţie, şi anume “Creditul pestru masa de Paşte”. În asemenea hal de sărăcie ne-au adus minunaţii noştri conducători.
Un alt subiect, e cota de 16%, care cred că va mai fi menţinută doar până la alegerile prezidenţiale – după care la revedere – şi inevitabli ţapul ispăşitor va fi FMI. Nicidecum un guvern de incapabili – ei nu sunt niciodată vinovaţi.

Ganduri de primavara

In urma cu aproape 20 de ani, m-a revoltat peste masura previziunea domnului Brucan , cum ca poporul roman va avea nevoie de vreo 20 de ani pentru….bla,bla,bla, ocazie in care a si motivat previziunea: spunea ceva in legatura cu prostia si cu multimea celor vizati. Privesc cu obida spre stele si-i cer iertare domnului Brucan . In naivitatea mea, am crezut in inteligenta acestui popor, in bunul sau simt si in patriotismul sau…. Aproape ca s-au scurs acei 20 de ani. Unde ne aflam? Nu poti sa nu te intrebi! Am ales sa traiesc in continuare in tara mea, cand sute de mii de romani satui de traiul de-acasa, plecau sa-si cate norocul pe-aiurea. Cei care plecau, s-au gandit oare sa faca ceva aici, spre a indrepta lucrurile? Sigur , nu! Dar cei care am ales sa ramanem aici, multi de-altfel, ce-am facut? Nu vorbesc de asa-zisii politicieni, de smecherasii imbogatiti peste noapte prin cine stie ce mijloace , ci de marea masa de oameni onesti, in care nu incetez sa cred. Prinsi in valtoarea cotidiana , preocupati de grija zilei de maine , fiecare ne ducem crucea. Si-atat. Pe maine!

Concept managerial

Vreau sa vă prezint astăzi un concept ce nu poate fi găsit în nici o carte de economie, este specific ţării noastre minunate şi a fost cultivat începând cu 1990 – ma refer aici la “Managementul orientat pe ţeapă”.
Pentru o înţelegere cât mai exactă se presupune cunoaşterea unui alt minunant concept mioritic şi anume al aceluia cu “capra vecinului”.

Definiţie:
Managementul orientat pe ţeapă reprezintă acea calitate unică a unui conducator (al unei firme, al unui partid, al unui guvern sau chiar a ţării – nu contează, se aplică la fel) de a nu îndeplini nici una din promisiunile pe care ţi le-a făcut.
Trebuie să observăm că la începuturi, acest tip de management era un fel de artă, în sensul în care eram minţiţi, dar eram minţiţi frumos, astfel încât era nevoie de o umbră de inteligenţă pentru a-ţi da seama. Aceasta a fost varianta BETA. Între timp, “managerii” au evoluat si au transformat ţeapa în ştiinţă, orice urmă de ruşine a fost lăsată deoparte, iar rezultatele le ştim şi le vedem în viaţa de zi cu zi.
Ce va urma? Care va fi următoarea fază?

Tudor Chirilă

Scrisoare catre liceeni.
Vă asigur că merită citit, o să vă daţi seama şi singuri de la primele râduri.

Împrumut extern

Azi, primul marinar al ţării se va adresa parlamentului în problema împrutului FMI – Sursa.
Nu înţeleg cum va fi întrebat poporul dacă este de acord cu această nouă datorie care va apăsa pe umerii copiilor noştri. Se va face cumva referendum? Deoarece nu stiu cîţi dintre români se simt reprezentaţi de parlamentul României (cep puţin eu nu această senzaţie).
Un scenariu foarte posibil al destinaţiei banilor poate fi citit aici.
Foarte puţine lucruri de spus. Sunt curios să aud argumentele pentru care acest împrumut este vital pentru ieşirea din criză.

Sunt un om fericit! Nu am credite la bănci!

Am citit un articol interesant pe hotnews. Este de apreciat optimismul domnului Isărescu, acela de a vedea şi părţile pozitive din această criză.
Din păcate se caută doar explicaţii, (soluţii mai puţin) cu toate că Banca Naţională are o mare parte de vină pentru situaţia în care au ajuns extrem de mulţi români. Domnul Isărescu nu ne spune de asemenea pe ce se bazează, care sunt argumentele care îl fac să creadă că se va debloca activitatea de creditare (e deja primăvară!).
Să înţelegem odată un lucru: mitul potrivit căruia dacă ai contractat un credit pe termen lung (ca să îţi cumperi o casă de exemplu) eşti sclavul sistemului pentru următorii 30 de ani a fost demontat de curând in SUA. Acestui mit îi datorăm criza prin care trecem astazi.

Despre bănci – partea IV

Cum “tunurile” imobiliare nu mai sunt la modă, m-am gândit la o idee de afaceri – am observat că bancherii obişnuiesc să mai citească şi bloguri (ce să faci de plictiseală dacă nu se mai înghesuie clienţii să ia credite?).
Ne place să ne lăudăm că suntem cea mai deşteaptă şi descurcăreţă naţie de pe acest pământ (numai noi spunem asta, dar o spunem cu atâta convingere că am început să o şi credem). Clar suntem! Băncile au descoperit soluţia miraculoasă de ieşire din criză: creşterea ratelor dobânzilor la nişte cifre absolute obscene în condiţii de dezvoltare ecomică darămite de criză!
Eu fiind mai fraier nu pricep… vor cu orice preţ să dea faliment? În toată lumea rata dobânzii scade, se înregistrează recorduri “all-time” pentru cele mai mici rate, în schimb la noi creşte. Nu mai vorbesc de comisioane, acolo unde probabil că se acordă primă angajatului care reuşeşte sa inventeze cel mai profitabil commission – stăinii nu au parte nici de distracţia asta – habar nu au ce pierd.
Aleşii noştri au tupeul să ne îndemne să mergem la bănci, nu dau nume nu are sens. Dar, de ce s-ar duce un om cu scaun la cap să ia credit acum?
Dar să revin la idea de afaceri cu care o să şi închei. Prima bancă ce va veni cu o ofertă onestă de creditare, (aşa cum o face în ţara ei de origine, nu trebuie să inventeze roata pentru noi) va câştiga o cotă de piaţă ce va fi cu greu de egalat. E uşor, trebuie doar să se renunţe la idea că suntem proştii Europei, şi ca merităm un tratament egal. Cine are urechi să audă…